Peștera Polovragi

Despre acest obiectiv

Cheile Oltețului și Peștera Polovragi alcătuiesc o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV IUCN (rezervație naturală de tip mixt), situată în Oltenia, pe teritoriului județului Gorj. ### Localizare Aria naturală se află pe cursul râului Olteț, pe un segment situat la granița dintre Munții Parâng și Munții Căpățânii (grupă muntoasă a Munților Șureanu-Parâng-Lotrului, aparținând lanțului carpatic al Meridionalilor), în extremitatea nord-estică a județului Gorj, pe teritoriul administrativ al comunei Polovragi. ### Descriere Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin Legea Nr.5 din 6 martie 2000 (privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate). În anul 2010, Universitatea Constantin Brâncuși din Târgu Jiu, în parteneriat cu Agenția pentru Protecția Mediului Gorj, au demarat proiectul european „Măsuri de management privind conservarea biodiversității și conștientizarea publică a ariei naturale protejate Cheile Oltețului”. Proiectul a avut drept scop conservarea, protejarea și creșterea biodiversității ariei naturale protejate Cheile Oltețului. Aria protejată este inclusă în situl de importanță comunitară - Nordul Gorjului de Est și reprezintă o zonă carstică (cheiuri și grote) săpate în calcare jurasice de apele Oltețului; cu o gamă diversă de floră și faună specifică Carpaților Meridionali. ### Perspective Turistice și Elemente Specifice situata pe teritoriul comunei Polovragi, intre localitatile Horezu si Baia de Fier, in Cheile Oltetului, deasupra raului ce desparte Muntii Capatana de Muntii Parang, la o altitudine de 670 m; se gaseste la 500 m de Manastirea Polovragi; pana in prezent s-a cercetat o lungime de 11 km; traseul vizitabil pentru turisti este de aproximativ 800 m si este partial iluminat; este una dintre cele mai mari si mai frumoase pesteri din Europa; are peste 20.000 vizitatori anual, fiind a treia pestera din Romania ca numar de vizitatori, dupa Pestera Muierilor si Pestera Ursilor; este cotata ca potential de atractivitate mediu (2/3 cavernament, 2/3 speleoterme, 1/3 lacuri si cascade, 0/3 gheata, 0/3 vestigii paleontologice si arheologice); potential de pozitie 2/3 (mediu); grad dificultate general III/IV; este formata pe mai multe nivele, avand galerii accesibile oricui, dar si galerii care ar pune mari probleme chiar si speologilor foarte experimentati; de-a lungul galeriei principale. pot fi distinse trei sectoare; primul sector se intinde de la deschidere si pana la Culoarul Stalpului si incepe cu doua culoare laterale mici, mai important fiind cel din dreapta, Culoarul Liliecilor; aici galeria are latimi in jur de 10 m si inaltimi de 2-8 m; sunt foarte frecvente hornurile, prabusirile si scurgerile din tavan; cel de-al doilea sector, Sectorul Ogiva, incepe dupa aproximativ 400 m de la intrare si pe parcursul lui galeria isi mentine latimea, insa devine mult mai scunda (1-2,5 m ); gradul de concretionare se reduce, iar plafonul este aproape plan; pestera devine tot mai interesanta din punct de vedere geomorfologic: dantelarii de turturi stalactitici, coloane intermediare, domuri, palcuri de stalagmite, bazine adanci, scurgeri parietale argiloase, ocru de pestera etc., unele dintre forme capatand chiar denumiri gratie spectaculozitatii lor; ultimul sector, cuprins intre Culoarul Sufocant si capatul nordic al galeriei, continua pestera pana in dreptul unui sorb aproape colmatat; in aceasta portiune, atat latimea cat si inaltimea galeriei se reduc, sinuozitatea se accentueaza si se observa multe prabusiri si material aluvionar; activul pesterii este un rau subteran - Cerna, care se varsa in raul Oltet, sub nivelul vizitabil deschis; pe cursul subteran al raului exista o succesiune de lacuri si "sifoane", unde se pot face scufundari; este o pestera calda si umeda - temperatura constanta de 9 grade si umiditate medie de 90%; gazduieste o colonie de hibernare de aproximativ 300 de lilieci cu potcoava; se spune ca este cunoscuta inca de la inceputurile formarii poporului dac si o legenda veche povesteste ca Zamolxe, zeul dacilor, s-ar fi retras in Pestera Polovragi dupa cucerirea Daciei de catre romani; de altfel, in pestera se afla o forma calcaroasa care seamana cu un jilt, ce poarta denumirea de "Tronul lui Zamolxe", iar picaturile de apa ce cad de pe varfurile stalactitelor ar fi lacrimile acestuia, varsate pentru soarta poporului sau; aceasta credinta populara este consemnata de Alexandru Vlahuta in lucrarea "Romania Pitoreasca" (1901); pe varful de deasupra pesterii exista ruinele unei cetati dacice, la care se ajunge dupa un traseu de aproximativ 20 de minute prin padure, traseu marcat cu banda rosie; se spune ca cetatea ar avea o legatura directa secreta cu pestera, printr-o galerie; in pestera si-a gasit adapost timp de o jumatate de an calugarul Pahomie (de aceea mai este cunoscuta si sub numele de Pestera lui Pahomie), care a desenat pe unul dintre pereti un schelet cu o coasa in mana, care intruchipeaza Moartea; a mai adapostit alte numeroase persoane aflate in momente dificile, marturie stand insemnele lasate pe peretii pesterii, unele dintre acestea datand din anii 1700; din acest motiv, s-a crezut ca aici ar putea fi ascunse comori; se pastreaza vie o credinta conform careia vracii prelucrau aici o planta rara, numita povraga, polvraga, sau polovraga, cu ajutorul careia faceau vindecari miraculoase.