Arcul de Triumf din Arad

Arad (în maghiară Arad, sârbă Арад/Arad, germană Arad) este municipiul de reședință al județului cu același nume, la limita între regiunile istorice Banat și Crișana, România. Este situat aproape de frontierele cu Ungaria și Serbia, la poarta Spațiului de liberă circulație Schengen, în extremitatea vestică a României. Se află pe ambele maluri ale râului Mureș; cea mai mare parte se află în Crișana, pe malul drept, cartierele Aradul Nou, Mureșel și Sânnicolaul Mic fiind pe malul stâng, în Banat.

La recensământul din anul 2011 Aradul avea o populație de 159.074 locuitori, fiind al doisprezecelea cel mai mare centru urban al României din punct de vedere demografic. Municipiul Arad constituie pentru vestul României un punct important în ceea ce privește industria și este un nod important în transporturile feroviare și rutiere.

Împreună cu Timișoara formează cea mai mare aglomerare urbană din afara Bucureștiului, constituind o conurbație cu o arie teritorială de polarizare de peste 5.000 km² și o populație de 805.000 de rezidenți.

Etimologie

Numele de Arad pentru actualul oraș, reședință de județ are o origine contestată astfel e posibilă proveniența ca o formă adaptată a numelui Orod/Urod, un presupus cavaler maghiar al regelui Ștefan I al Ungariei, posibil primul ișpan al zonei.

Sub administrația regatului maghiar, încă din secolul al XI-lea când s-a format Comitatul Aradului (în maghiară Arad vármegye), s-a folosit scrierea cu A, fără întrerupere, continuând și de la trecerea sub administrație românească după 1919.

Perioada medievală

=

Prima atestare documentară a zonei Aradului era făcută în secolul al XI - lea în contextul luptelor localnicilor cu armatele regatului feudal maghiar. În Gesta Hungarorum este descrisă activitatea regelui maghiar Ștefan I, de supunere a unui conducător local, recunoscut ca și Ajtony/Ahtum, care este înfrânt, astfel permițând formarea comitatului Aradului, care administra un teritoriu aflat la nord de râul Mureș. Administrarea se făcea de la un „castel” aflat pe actualul teritoriu al comunei Vladimirescu (cunoscută mai ales sub denumirea veche de Glogovăț, sau în maghiară Öthalom), menționat la 1132 și ulterior înaintea invaziei tătare și distrugerea repetată a orașului la 1241 și 1258. Regele Béla al II-lea înființează în 1135 capitlul de Arad după ce decapitase 68 de nobili adversari la Arad din ordinul reginei Elena de Rascia. Regele a înzestrat capitlul cu bunurile confiscate ale celor executați. În perioada de apogeu a capitlului arădean acesta era loc de autentificare pentru trei comitate - Arad, Zărand și Cenad - iar mănăstirea deținea proprietăți în șapte comitate. În 1331 Orașul este menționat în Cronica pictată de la Viena. Între secolele XV și sfârșitul secolului XVI, zona Aradului și orașul sunt supuse multiplelor răscoale și ocupații odată cu conflictele mai largi între Imperiul Habsburgic, căderea Regatul Maghiar și dezvoltarea Imperiul Otoman în Europa Centrală. În 1527 Răscoala condusă de Iovan Nenada, supranumit „Țarul Negru”, produce efecte inclusiv în partea Aradului, mai ales în comunitatea sârbă, acesta extinde un „țarat sârb” efemer profitând de înfrângerea de la Mohacs. Orașul este ocupat de turci la 18 septembrie 1552 și devine sediul Sangeacului de Arad, inclus în Pașalâcul de Timișoara, când sediul Sangeacului este transferat la Jula în 1566.În timpul Războiului cel Lung, în 1595, fortificația turcească a Aradului a revenit în posesia Principatului Transilvaniei. Târgul Aradului împreună cu cetatea a fost donată soldaților sârbi înobilați care au luptat la eliberarea Lipovei de către principele transilvănean Sigismund Rákóczi. În 1616 Gabriel Bethlen a cedat otomanilor cetatea Lipovei și Aradul, ca să păstreze cetatea Ineului. Aradul a revenit pentru scurt timp în posesia Principatul Transilvaniei după confruntarea cu trupele otomane, care au invadat Transilvania în 1658, în urma campaniei militare poloneze condusă de Gheorghe Rákóczi al II-lea care eliberase cetatea Aradului, evacuată și incendiată și reușește să o păstreaze până în 1660. Otomanii au reușit să recucerească cetățile de pe valea Mureșului și au reclădit cetatea Aradului. =

Perioada modernă

=

Pacea de la Karlowitz din 1699 a pus capăt conflictului armat, prevedea demolarea cetății Lipovei care nu face altceva decât să sporească importanța militară a Aradului și stabilește granițele Imperiului Habsburgic cu Imperiul Otoman pe cursul Mureșului. Aradul devine oraș cameral de graniță, primele trupe de grăniceri, recrutați mai ales din rândul sârbilor refugiați din Imperiul Otoman, sunt încartiruite în oraș. Fortăreața turcească este îmbunătățită sub proiectul lui Nicolas Dumont, inginer militar de origine franceză, care asigură îmbunătățiri modeste, având în vedere istoricul contestat zonei. Orașul își continuă dezvoltarea în cadrul Imperiului și astfel în 1702 se înființează prima breaslă a Aradului, Breasla Cojocarilor. Tot în această perioadă, la 15 aprilie 1706, se înființează prin decret de către Împăratul Iosif I, Episcopia Aradului, cu primul episcop ales fiind clericul sârb Isaia Diacovici.

În timpul răscoalei antihabsburgice condusă de Francisc Rákóczi al II-lea, curuții au asediat cetatea timp de două săptămâni în 1707, fără succes, garnizoana cetății rămânând fidelă Habsburgilor până la finalul răscoalei în 1711.

Prima școală a orașului este înființată în 1707 de călugărul de origine bavareză, Fr. Camil Nöffrich și era plasată sub autoritate eclezială și funcționarea ordinului minorit. Odată cu avasurile Imperiului față de turci, după pacea de la Passarowitz, coroana habsburgică obține întregul Banat, prințul Eugen de Savoia, recomandă îmbunătățirea fortificațiilor prin abandonarea vechiilor fortificații turcești, considerate depășite din vechea administrație militară de graniță a Imperiului. Împărăteasa Maria Terezia consimte construirea, și astfel sub conducerea arhitectului militar austriac Ferdinand Philipp von Harsch va fi ridicată noua cetate în stil Vauban-Tenaille între 1763 și 1783. Cetatea deși construită și-a pierdut rapid importanța strategică după înfrângerea turcilor în Războiul Ruso-Turc, nefiind vreodată asediată. Preparandia Română se înființează în 1815, ca prima școală pedagogică de stat, cu predare în limba română din Transilvania, ulterior succedată de înființarea Institutului Teologic Ortodox Român șapte ani mai târziu. În 1833 ia ființă Conservatorul Arădean și un an mai târziu orașul primește statutul de oraș liber regesc unde la festivități participă însuși împăratul Francisc I. Ulterior acestui pas important în evoluția orașuli, se deschide prima bancă de economii și credite de pe teritoriul actual al României în 1840. ==

Legături externe == Primăria Arad

Harta interactivă Arad

Imagini Imagini vechi din Arad

Etnografie Muzeul virtual al monumentelor etnografice în aer liber din România (zona etnografică Arad) ‎

Perspective Turistice și Elemente Specifice

situat in Parcul Reconcilierii din municipiul Arad; dezvelit in anul 2005; realizat de sculptorul Ion Bolborea; este un grup statuar de mari dimensiuni; evoca evenimentele revolutionare ale anului 1848 in Tarile Romane; ridicat din marmura si animat de numeroase personaje (statui).