Mănăstirea Almăj Putna

Mănăstirea Putna, cu hramul Adormirea Maicii Domnului, este un lăcaș monahal creștin ortodox, important centru cultural, religios și artistic. În anul 2021 autoritățile din județul Suceava au început marcarea traseului Via Mariae până la Mănăstirea Putna. Mănăstirea se află la 33 km nord-vest de orașul Rădăuți, în județul Suceava. În scriptoria de la Putna au fost copiate manuscrise și au fost realizate miniaturi prețioase. Lăcașul deține un bogat muzeu mănăstiresc, cu broderii, manuscrise, obiecte de cult, icoane etc.

Istoric

Potrivit vechilor cronici moldovenești zidirea mănăstirii, ctitorie a lui Ștefan cel Mare (al cărui mormânt se află aici), a început în anul 1466 și s-a terminat în 1469. Sfințirea sa a avut loc la 3 septembrie 1469, „fiind de față întreg clerul moldovenesc”. Slujba de sfințire a fost oficiată de mitropolitul Teoctist. Acesta a fost înmormântat în pridvorul mănăstirii în anul 1478. Incinta, turnul de la intrare și fortificațiile au fost terminate în 1481. Biserica mănăstirii a fost devastată de oștile lui Timuș Hmelnițki. Lucrările de reconstruire au fost începute de voievodul Vasile Lupu în 1653, continuate de Gheorghe Ștefan (1653-1658) și terminate, sub domnia lui Eustatie Dabija, în 1662. Ion Neculce descrie acest eveniment negru din istoria mănăstirii, pricinuit de întunecatul Timuș: „Vasilie-vodă, aproape de mazilie, a greșit lui Dumnedzeu, că i s-au întunecat mintea spre lăcomie, de au stricat mănăstirea Putna, gândind că va găsi bani, și n-au găsit. Și s-au apucat să o facă de nou iarăși precum au fost, și nu i-au agiutat Dumnedzeu să o facă. Că au zidit-o numai din temelie din pământ până la ferestri, și i-au luat Dumnedzeu domnia. Că s-au sculat Gheorghie Ștefan logofătul cu oaste asupra lui și l-au scos din domnie. Iar plumbul cu careli au fost acoperită mănăstirea Putna l-au luat cazacii lui Timuș, a ginerelui Vasiliei-vodă, de l-au dus la cetate la Suceava, de au făcut glonțuri de pușcă, să apere cetatea Sucevii despre Gheorghie Ștefan-vodă. Ce știu că au apărat-o bine, că s-au osindit și Timuș pentru prada și jacurile ce au făcut pe la sfintele mănăstiri. Și s-au pus și el capul pe glonțu, precum scrie letopisățul. Și pre urmă au gătit mănăstirea Putna Gheorghie Ștefan-vodă, după ce au luat domnia, de este zidită precum să vede acum” (Ion Neculce, O samă de cuvinte, cap. XXVII). Mănăstirea a fost restaurată între anii 1756-1760 prin grija mitropolitului Iacob Putneanul, apoi în 1902, când s-a refăcut acoperișul după planurile arhitectului Karl Romstorfer, și, mai recent, în perioada 1961-1975. Interesant de observat este faptul că pe întâia hartă cunoscută a Moldovei de la anul 1595 și ulterior pe celelalte hărți ale vremii, în partea cea mai de sud în Ținutul Putnei, prin urmare în partea cea mai de sud a Moldovei, pe malul Stâng al Siretului, găsim cetatea Pudna sau Pudna Nova(Pudna noua). Explicația ar fi cum că, după înfrângerea rușinoasă de la Soci din 7 martie 1471, Radu cel Frumos ia hotărârea să-și mărească autoritatea aici la graniță construind în grabă Cetatea Crăciuna pe teritoriul Moldovei, pe o suprafață de aprox.75 de hectare înconjurată de apele Siretului. Această zonă înconjurată de vechea albie a Siretului, numită azi Cotul Vulturului din localitatea Vulturu, Vrancea a purtat numele de Soci cel puțin din vremea domnitorului Constantin Brâncoveanu, sfârșitul secolului al XVII-lea și începutul secolului al XVIII-lea. Așadar, numele de Soci a fost împrumutat din Țara Românească după Socii lui Donie, locuitorii vechiului Târg Soci.O informație prețioasă o primim de la Grigore Ureche cum că Cetatea Crăciuna purta și numele de Putna. Mărturie stă faptul că după dobândirea Cetății Crăciuna(nu se știe prin ce mijloace) la anul 1482, la ceva mai mult de un deceniu de la zidirea Mănăstirii Putna, Ștefan cel Mare zidește o biserică, aici la graniță, cu hramul Adormirea Maicii Domnului la fel cu hramul Mănăstirii Putna de la Suceava. Biserica se află în localitatea Vulturu de Jos, Vrancea și exista și la anul 1754 ca o biserică de lemniar la anul 1686 funcționa ca schit. Singurul pârcălab de Crăciuna pomenit este Mihul, care apare într-un act domnesc din mai 1484. În anul 1871, cu ocazia „sărbătorilor de la Putna” (pe atunci în Ducatul Bucovinei, organizate de Asociația Academică România Jună, sub conducerea lui Emanuil Logothetti), fost supranumită „Ierusalimul Neamului Românesc” de către Mihai Eminescu. Pe 6 iulie 1940, trupele sovietice au încercat să ocupe Putna și să o anexeze la RSS Ucraineană, însă atacul a fost respins de Armata Română.

Arhitectura

Intrarea în incinta mănăstirii se face pe sub arcul boltit al unui turn compus din parter și etaj, pe a cărui fațadă estică se află stema Moldovei datată 1471. Turnul a fost zidit în anul 1757 în vremea domnitorului Constantin Racoviță, despre aceasta dând mărturie și stema de pe fațada de vest, în care apar reunite stemele Moldovei și ale Țării Românești. Deoarece poetul Mihai Eminescu împreună cu Ioan Slavici și cu alți participanți la „Serbarea de la Putna” din august 1871 au înnoptat în acele zile în sala de la etaj, această construcție se numește „Turnul Eminescu“. Tot pe latura de est este situat și „Turnul clopotniței”, construit în anul 1882. Paraclisul mănăstirii, așezat în partea vestică a incintei, cu hramul Sfinții Apostoli Petru și Pavel, a fost construit de mitropolitul Iacov Putneanul în anul 1759, pe locul vechiului turn clopotniță deteriorat la marele cutremur din 1739. A fost restaurat între anii 1976-1983, când i s-au adăugat noi spații. Paraclisul a fost pictat în tehnica „al fresco” în perioada 1980-1984 de artiștii-frați Mihail și Gavril Moroșan, stareț fiind Arhimandritul Iachint Unciuleac. Pe latura sudică a incintei se află Casa Domnească ridicată între anii 1982-1988 pe temeliile celei vechi distrusă de Habsburgi. Lucrările de reconstrucție au fost începute și supravegheate, în mare parte, de către patriarhul Teoctist Arăpașu în timpul arhipăstoririi sale ca mitropolit al Moldovei. Singura clădire rămasă din vremea Sfântului Voievod Ștefan este Turnul Tezaurului a cărui construcție a fost terminată în anul 1481. În el au fost adăpostite, în vremi de tulburare, odoarele acestui sfânt lăcaș. Biserica originală a suferit mari modificări în perioada 1653-1662. S-au păstrat liniile arhitectonice inițiale specifice stilului moldovenesc, fiind alcătuită din cinci încăperi: pridvor, pronaos, gropniță, naos și altar. Se regăsesc astfel reunite elemente de arhitectură bizantine, gotice și renascentiste. Accesul în biserică se face prin cele două uși laterale ale pridvorului, încadrate cu portaluri de piatră. Ușa masivă prin care se trece din pridvor în pronaos are la partea superioară o pisanie care amintește de lucrările de reconstrucție ce au avut loc în timpul domniilor lui Gheorghe Ștefan și Eustratie Dabija. Din camera mormintelor (gropnița) trecerea către naos se face printre două coloane masive ce au înlocuit în secolul al XVII-lea peretele desparțitor specific liniei arhitectonice ștefaniene. La exterior biserica este încinsă cu un brâu răsucit în torsadă simbolizând Preasfânta Treime, motiv ce se regăsește și în ornamentația interioară.

Monument istoric

Mănăstirea Putna este inclusă în Lista monumentelor istorice din România, având codul de clasificare cod LMI SV-II-a-A-05595.

Ghid Practic de Vizitare și Recomandări

Numită de Mihai Eminescu „Ierusalimul neamului românesc”, Putna adăpostește mormântul marelui voievod Ștefan cel Mare. Muzeul păstrează chivotul și steagul istoric de luptă al Moldovei.

Perspective Turistice și Elemente Specifice

situata in satul Putna, comuna Prigor; judetul Caras Severin; poarta hramul Schimbarea la Fata; piatra de temelie a manastirii a fost asezata la data de 6 august 1996; la 200 m de manastire se afla o gradina cu izvor; in zona se pastreaza o pioasa amintire a cuviosului parinte numit simplu si popular Putneanul, dupa numele manastirii sale de metanie( Manastirea Putna din Moldova), nume care a lasat amprenta sa asupra denumirii satului si raului Putna; traditia locului spune ca prin secolul al XVII-lea un credincios din zona Almajului dorind viata pustniceasca, insetand dupa mantuire, a fost primit in cinul monahal al Sfintei Manastiri Putna, ctitoria Sfantul Voievod Stefan cel Mare; dupa multe osteneli calugaresti a plecat in Grecia, in Sfantul Munte Athos, unde s-a nevoit aproape 18 ani, luand schima mare, iar spre sfarsitul vietii sale i s-a aratat Maica Domnului in vedenie poruncindu-i sa se intoarca pe plaiurile natale pentru a veni in spijinul Bisericii si credinciosilor.